Lichidul de frână este fluidul care transmite forța de pe pedală către etriere și cilindrii de roată, iar în majoritatea mașinilor se înlocuiește la fiecare doi ani, dacă producătorul nu spune altceva. Motivul e simplu: lichidul de frână absoarbe încet apă din aer, iar apa îi coboară punctul de fierbere exact acolo unde ai nevoie de el, adică în frânările lungi și repetate.
Mulți șoferi îl uită complet, pentru că nu se vede, nu face zgomot și nu dă semne până în ziua în care pedala începe să se înmoaie. De aceea merită să știi cum funcționează și ce poți verifica singur, fără scule speciale.
De ce își pierde calitățile lichidul de frână
Lichidul de frână uzual, pe bază de glicol (DOT 3, DOT 4 sau DOT 5.1), este higroscopic. Cu alte cuvinte, atrage umiditatea. Aerul pătrunde prin capacul rezervorului, prin porii furtunurilor de cauciuc și prin garnituri, chiar dacă mașina stă mai mult în garaj decât pe drum. Într-un an sau doi, o parte din lichid se transformă într-un amestec cu apă.
Apa fierbe mult mai ușor decât lichidul nou. DOT 4 proaspăt are un punct de fierbere uscat de minimum 230 de grade Celsius, dar după ce a absorbit umiditate, valoarea poate scădea sub 160 de grade. La coborârile lungi, discurile și plăcuțele ajung la temperaturi mari, iar căldura trece în lichid. Dacă acesta fierbe, apar bule de vapori, iar vaporii, spre deosebire de lichid, se comprimă. Pedala coboară până la podea și mașina frânează slab sau deloc.
A doua problemă este coroziunea. Apa din sistem atacă pistoanele etrierelor, pompa de frână și blocul ABS din interior. O reparație la blocul hidraulic costă de zeci de ori mai mult decât un schimb de lichid, așa că amânarea nu economisește nimic.
Cum verifici lichidul de frână
Primul pas este rezervorul de sub capotă, un recipient translucid cu marcaje MIN și MAX. Nivelul trebuie să fie între ele. Scăderea ușoară pe măsură ce plăcuțele se uzează este normală, pentru că pistoanele ies mai mult din etrier. O scădere bruscă însă indică o scurgere și mașina nu mai trebuie condusă până nu e verificată.
Culoarea oferă un indiciu: lichidul nou e aproape incolor sau ușor gălbui, iar cel vechi devine maroniu, apoi aproape negru. Culoarea nu spune însă cât de multă apă conține. Pentru asta, atelierele folosesc un tester care măsoară punctul de fierbere sau conținutul de apă. În general, când apa depășește aproximativ trei procente, lichidul se consideră depășit, chiar dacă arată bine.
În plus, un lichid vechi se simte la volan. Dacă pedala are o cursă mai lungă decât acum un an, dacă trebuie apăsată de două ori pentru a se întări sau dacă frânarea se degradează după câteva opriri repetate, merită un control rapid. Ai mai multe repere utile despre ce se verifică periodic în materialul despre revizia tehnică periodică.
Ce tip de lichid alegi
Tipul potrivit este trecut în manualul mașinii și, de multe ori, pe capacul rezervorului. Nu îl alege după preț sau după ce ai găsit la raft. Diferențele dintre clase contează:
- DOT 3 are punct de fierbere uscat mai mic și se găsește mai ales la mașinile mai vechi;
- DOT 4 este varianta cea mai răspândită la mașinile de serie, cu rezistență bună la temperatură;
- DOT 5.1 este tot pe bază de glicol, cu performanță mai ridicată, folosit mai ales la mașini sportive;
- DOT 5 este pe bază de silicon, nu se amestecă cu celelalte și nu se folosește în sistemele care nu au fost proiectate pentru el.
Lichidele pe bază de glicol (3, 4 și 5.1) sunt compatibile între ele, dar amestecul coboară performanța celui mai bun. Dacă ai un sistem proiectat pentru DOT 4, un DOT 5.1 e acceptat, însă nu merită să cumperi mai scump decât ai nevoie dacă nu faci un uz intens al frânelor.
Cum se face schimbul corect
Schimbul nu înseamnă doar adăugarea de lichid nou în rezervor. Lichidul vechi trebuie scos din tot circuitul, roată cu roată, de obicei în ordinea de la roata cea mai îndepărtată de pompa de frână spre cea mai apropiată. Atelierul folosește un aparat de purjare sau lucrează în doi: unul apasă pedala, altul deschide și închide șurubul de aerisire.
Pe parcurs se urmărește două lucruri: să nu intre aer în sistem și să nu rămână rezervorul gol, pentru că aerul pătruns obligă la o purjare completă. Pentru mașinile cu ABS sau ESP, unele modele cer o procedură cu tester de diagnoză, care activează pompa hidraulică și elimină aerul din bloc. Dacă lucrezi acasă, folosește mănuși și protejează vopseaua: lichidul de frână dizolvă lacul.
Un sfat practic: păstrează sticla deschisă cât mai puțin și nu reutiliza lichidul rămas după ce a stat deschis luni de zile, fiindcă s-a încărcat deja cu umiditate. Chitanța schimbului intră bine în dosarul mașinii, ca să știi data exactă la următoarea verificare.
Ce urmărești după schimb
După intervenție, pedala trebuie să fie fermă, cu o cursă scurtă și constantă. Dacă rămâne spongioasă, în circuit a rămas aer și purjarea se repetă. În primele zile, verifică nivelul din rezervor și uită-te sub mașină pentru picături în dreptul roților. La inspecția tehnică, frânele sunt testate pe stand, iar eficiența slabă duce la respingere, după cum se vede în explicația despre ce se verifică la ITP.
Întrebări frecvente
Cât de des schimb lichidul de frână?
În mod obișnuit la doi ani, indiferent de kilometri. Dacă folosești mașina la coborâri lungi sau în circuit, intervalul se scurtează.
Pot completa doar nivelul din rezervor?
Pentru o completare mică, da, cu același tip de lichid. Dar nu înlocuiește schimbul complet, iar scăderea mare a nivelului arată o problemă care trebuie căutată.
Se poate amesteca DOT 4 cu DOT 3?
Sunt compatibile chimic, ambele fiind pe bază de glicol, dar rezultatul are performanțele celui mai slab dintre ele. Cel mai bine rămâi la tipul cerut de producător.
